1962 Maiorescu în stînga,gesticulînd principii, Creangă tăcînd urieșesc în mijlocul a toate alea și Pogor ascultînd cu atenție spre sintetizare, ei și alții ca ei vor mai trece la pas vioi prin istorie și prin Grădina Copou...  

 1953 Cînd toamna e caldă e și piatra la fel, deci poți să-ți sui copilul pe soclul încălzit de soare unde ședea mai ieri statuia lui Topîrceanu care - pus pe glume ca și tine - a fugit nițel acasă, la nenea sculptorul. Doar ești în cel mai mare parc al Ieșilor, cu asupra de iubire alintat Grădina Copou, acolo unde etern e Teiul și eternitate e umbra celui Adăpostit. Bună glumă asta, cu Topîrceanu al tău cel mic. https://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Copou